instinctul fericirii!

Nedefinit, undeva pe fundal, mai subtil
si sigur cel mai putin agresiv dintre toate,
instinctul fericirii e un dat al naturii umane.
Am studiat si nefericrea oamenilor:
intotdeauna inseamna pierderea
unei surse exterioare de fericire.
Nefericirea nu e altceva decat
o criza declansata de o dependentza.
Ca suntem dependetzi de un obiect,
de o fiintza sau
de un set inflexibil de principii,
tot dependentza se numste.
Cu cat motivul fericirii noastre e
mai interior, cu atat e mai stabil.
Evolutzia spiritului s-ar putea defini
in acest context prin
eliminarea treptata a dependentzelor
si interiorizarea din ce in ce mai spontana
a motivelor de bucurie.